O cariera in sarituri in apa este plina de momente minunate, insa sunt si cateva momente mai putin placute. Inaintea urmatorului eveniment de la Boston, am vorbit cu diverul american Kent De Mond, care a terminat al patrulea in Red Bull Cliff Diving World Series in 2010, despre cea mai buna si cea mai proasta zi din cariera sa.
Cea mai buna zi
A fost in Acapulco anul acesta. A fost o competitie diferita unde saream direct de pe stanci. Toti saritorii care au participat au trebuit sa se obisnuiasca si vada ce sarituri pot face in siguranta. Trebuia sa treci de aproape sase metri de stanci inainte sa intri in apa, tinand cont de valuri si de altele. Unii baieti au incercat sarituri dificile ca triple half, dar am stiut ca poti ajunge foarte aproape de stanci daca faci multe flip-uri in Acapulco si am descoperit ca un flying si jumatate a contat la fel ca si un triple half. Partea negativa era ca trebuia sa intri in apa cu capul inainte. Am pariat, am stiut ca o sa doara, dar am sarit si am luat un 9.5 si asta e prima competitie pe care am castigat-o. Am avut, totusi, o accidentare usoara la incheietura trei luni mai tarziu, dar s-a meritat
Cea mai proasta zi
Probabil cea mai proasta zi din cariera mea a fost etapa World Series din Grecia. Am aterizat prea aproape la un back triple care e, de obicei, o saritura pe care o stapanesc destul de bine. Dar, in mare parte, din cauza accidentarii mele din Acapulco nu am reusit sa imi fac saritura de la sapte metri, cum fac de obicei. Am fost destul de speriat la start si, atunci cand ti-e teama de o saritura, nu te poti relaxa cu adevarat si ti se strica tot echilibrul interior. M-am apropiat de platforma, dar nu am avut destula viteza asa ca am aterizat prea aproape, cu 45 de grade. Mi-a luat suflul si a trebuit sa fiu dus la spital, lucru ce e destul de neplacut. Am fost bine a doua zi, dar nu a fost un sentiment prea placut.
Comentarii
Adauga un comentariu